giovedì 11 febbraio 2016

A TUTTI QUELLI CHE SI AMANO, IL MIO REGALO DI SAN VALENTINO

CHIST’AMMORE

Chist’ammore
Accussì arraggiuso
Accussì delicato
Accussì dóce
Accussì scunfurtato

Chist’ammore
Bello comme ’o juorno
’Nfamo comme ’o tiempo                               
Quanno fa maletiempo

Chist’ammore accussì overo
Chist’ammorre accussì bello
Accussì felice
Accussì allero
Accussì arriffabile
  
Ca tremma ’e paura comme a nu ninno dint’ ’o scuro

Accussì sicuro ’e isso
Comme a n’ommo abbasato int’ ’a nuttata

Chist’ammore ca metteva paura a ll’ate
Ca ’e faceva parlà’
Ca ’e faceva addeventà’ janche janche

Chist’ammore tenuto d’uocchio
Pecché nuje ’o tenévemo d’uocchio

Secutato sfreggiato scarpesato jettato niàto scurdato
Pecché nuje l’avimmo secutato sfreggiato scarpesato jettato
Niàto scurdato
Chist’ammore chìno chìno
Ancora accussì vivo
E vasato d’ ’o sole

È ’o tujo

È ’o mio

È chillo ca è stato

’Sta cosa sempe nova
E ca nun è maje cagnata

Verace comme a ’na chianta                     
Tremmante comme a n’auciello
Càvera e viva comme a ll’està

Nuje putimmo tutt’ ’e dduje                                  
Jì e venì’
Nuje putimmo scurdà’
E po’ nce addurmì n’ata vota

Scétarce suffrì’ addeventà’ viecchie
E po’ piglià’  suonno

Sunnà’ ’a morte                         
Nce scetà’ fa’ na resella e rìrere
E turnà’ a essere giùvene
Ll’ammore nuosto rummane llà

Canzirro
Vivo comme ’o gulìo
’Nfamo comme ’a memoria
Abbunàto comme ’a nustalgia
Doce comme ’o ricordo
Friddo comme ’o màrmulo
Bello come ’o juorno
Dilicato comme a nu nennillo

Nce guarda cu nu pizzo a rriso
E nce parla senza dìcere niente
E io ’o sto a sentì’ tremmanno

E allucco

Allucco pe’ te

Allucco pe’ me

Te sùppreco

Pe’ te pe’ me pe’ tutte chelle ca se vonno bene
E che se so’ vulute bene

I’ nce l’allucco
Pe’ te pe’ me e pe’ tutte ll’ate
Ca manco ’e saccio

Rummane llà
Addò staie
Llà addò stive na vota
Resta llà
Nun te mòvere
Nun te ne jì

Nuje ca simmo vulute bene
Nuje t’avimmo scurdato
Tu nun te scurdà’ ’e nuje

Nun ténevemo ca a te ncopp’ a ’sta terra
Nun ce lassà’ a murì’ ’e fridde

Luntano sempe cchiù luntano
E nun ’mporta addò
Dàcce nu segno ’e vita

Assaie cchiù tarde addò sta nu spìcolo ’e vuosco
Dint’ ’a furesta d’ ’a memoria
Aìzete all’intrasatto
Stiénnece ’a mano
E pòrtace ’nsarvamiento.
                                                 Jacques Prévert


(© traduzione di Sigismondo Nastri)

Nessun commento:

Posta un commento